Cât te costă cu adevărat o casă în străinătate. Ce taxe sau comisioane trebuie achitate în SUA, Italia, Franţa sau Spania

Cumpărarea unei case în străinătate poate fi entuziasmant şi uneori preţul pieţei poate atrage mulţi clienţi. Cu toate acestea, cumpărătorii trebuie să fie atenţi la costurile suplimentare ascunse, cum ar fi comisioanele sau anumite taxe specifice unei ţări, relateaza The Telegraph.
În Statele Unite ale Americii, piaţa imobiliară pare permisivă, locuinţele fiind destul de ieftine comparativ cu cele din Marea Britanie. Cu toate acestea, costurile suplimentare sunt destul de mari.

Potrivit Richard Way, reprezentant al Overseas Guides Company, pentru o proprietate în valoare de 350.000 de euro, costurile de încheiere a contractului ar ajunge la aproximativ 5.860 de euro. Pe lângă acestea, comisioanele independente sunt în jur de 1% din preţul achiziţiei, iar în cazul ipotecării, comisionul broker-ului ar fi aproximativ de 2,5% din împrumut.
În cazul cumpărării unei case cu grădină, piscină sau sistem de securitate, proprietarii vor fi nevoiţi să plătească şi taxele pentru servicii care necesită întreţinere, suma finală fiind între 74 şi 295 de dolari pe lună. Dacă proprietatea va fi închiriată turiştilor, se va plăti încă 10-15 % din preţul chiriei. Pentru o garsonieră sau un apartament cu două camere în Tampa Bay, Florida, preţul porneşte de la 33.000 de euro.
În Italia, unde economia nu merge prea bine, costurile suplimentare ale locuinţelor sunt destul de mici. Dacă proprietatea din Italia va reprezenta a doua casă, proprietarii străini trebuie să plătească o taxa de 10% din valoarea registrului funciar al proprietăţii, iar localnicii 3%.
Cu toate acestea, în cazul achiziţionării unei case direct de la proiectant, aceste taxe nu se aplică, însă cumpărătorul va trebui să plătească o sumă comparabilă din valoarea TVA-ului, aceasta fiind mai mare dacă proprietatea este situată într-o zonă de lux. Pe lângă aceste taxe, mai există un procent de 1-2% din preţul achiziţiei pentru comisionul notarului şi 1% pentru consultanţă legală.
"De amintit este faptul că valoarea acestui comision va fi împărţită între cumpărător şi vânzător, adica aproximativ 3-3,5% de fiecare", a declarat Richard Way. Concluzia este că piaţa imobiliară din Italia este mai accesibilă pentru localnici decât pentru străini.
O casă în Toscana, cu trei dormitoare şi o casă pentru oaspeţi în apropierea oraşului Greve, Chainti, ajung la preţul de aproximativ 2 milioane de euro.
În prezent, din punct de vedere al comisioanelor, Spania este cea mai accesibilă ţară în care un cumpărător îşi poate achiziţiona o casă, mai ales că guvernul a redus taxa pe valoarea adăugată de la 8% la 4%.
Agenţia imobiliară Taylor Wimpey a eliminat această taxă pentru proprietăţile deţinute în Majorca. "Dacă vei cumpăra un apartament cu două dormitoare, pentru 177.000 de euro, TVA-ul este 0, faţă de 14.160 de euro, cât ar fi fost în mod normal", susţine Marc Prichard, director de vânzări şi de marketing la Taylor Wimpey.
Cea mai mare cheltuială este taxa de transfer, adică 7% din preţul achiziţiei, plus încă 3-4% pentru consultanţă legală. Ca o concluzie finală, în Spania, taxele suplimentare sunt în jur 10-11% din preţul de achiziţie.
În ce priveşte situaţia în Franţa, regula de bază este că "notarul ia tot". Acest lucru înseamnă că, la cumpărarea unei noi proprietăţi, se plăteşte 2,5-3,5% din preţul de achiziţie, plus impozitul de 4-6%.
Odată cumpărată o locuinţă, trebuie luate în considerare alte două taxe. Taxa de habitat şi impozitul pe teren, care variază între 5 euro şi 25 de euro pe metru pătrat, amândouă fiind plătite anual.
Un apartament clasic, cu cinci dormitoare în oraşul Bastide, cu piscină privată şi garaj costă aproximativ 750.000 de euro.